Un pic de off-topic.
O oarecare persoana, pe care poate chiar tu ai intalnit-o, dar nu ai bagat niciodata de seama ca in spatele acelei persoane se poate ascunde o poveste atat de complicata. Aceasta afirmatie fiind valabila pentru toate persoanele de pe planeta. Fiecare ascunde o poveste atat de complicata incat ne-ar trebui luni sa o citim, dar pe care o consideram atat de inferioara. De ce? Ei bine, o astfel de gandire arata defapt o inferioritate suprema. Nu, nu inferioritate fata de celelalte persoane, ci fata de ceva mult mai mare decat atat. Inferioritate in fata ego-ului. Ce este ego-ul? Ego-ul este acea voce care ne strica toate visele, care ne deprima, care ia controlul cand mintea noastra este slabita, care ne controleaza atunci cand mintea noastra este ingrijorata, care ne creeaza dusmani, care ne strica prietenii. Practic, el este, dupa cum o spune biblia, "Diavolul".
De cate ori nu ti s-a intamplat, chiar tie, sa fii agresiv cu o persoana cu care tu chiar nu ai vrea sa fii? De cate ori nu ai privit cu ura persoane necunoscute pe strada doar pentru simplul fapt ca sunt diferite? Ei bine, acea diferenta este o oarecare libertate fata de ego. Daca cineva merge relaxat, fara nici un stres, "pasnic" pe strada, cu siguranta nu va fi apreciat de cei din jur, ci va fi izbit de comentarii nefolositoare ce nu-si au rostul. Asta pentru ca in acel moment ego-ul celor din jur observa libertatea acelei persoane, si incearca sa-i provoace o oarecare iritatie, incearca sa deschida o mica portita prin care ego-ul lui ar putea prelua controlul din nou. Stiu ca nu o vei admite niciodata, dar de cate ori ai senzatia ca te certi cu tine insuti? De cate ori ai senzatia ca ai innebunit, ca vorbesti prea mult cu tine, in mintea ta? Ei bine, nu e nici o boala, prietene. E ego-ul ce te controleaza. Sa nu crezi ca vorbesc pe un ton superior. Si eu sunt la fel de controlat de ego, poate chiar mai rau. Singura diferenta e ca eu incerc constant sa scap de el. Cand mi se intampla ca o persoana sa-mi fie antipatica imi dau seama imediat ca e vorba de ego, si remediez prin a-i face favoruri acelei persoane. Da, asta ma face un "sclav" temporar al acelei persoane, si imi da o senzatie foarte neplacuta. Dar daca simplul fapt ca imi ajut un frate inseamna slavery, si este ceva care ma injoseste, vreau sa fiu un sclav permanent. Toti au uitat sentimentul fratiei, nevoia de a-ti ajuta aproapele, bucuria pentru binele altuia, si tot ce tine de dragoste. De ce? Ei bine, in opinia mea, asta este o conspiratie mult mai adanca decat pare. Incepe totul din primii ani, cand in loc sa te joci in natura, bucurandu-te de toate resursele oferite de viata, tu stai si te uiti in casa la desene animate cu batai. Acele desene animate poate par o prostie, dar inseamna foarte mult pentru un om cu mintea in acel stadiu, inca "In constructie". Daca el vede in jur doar agresivitate, normal ca intelege ca viata inseamna doar agresivitate, si scopul acesteia este de a-i domina pe toti cei din jur. Inainte daca intrebai un copil ce vrea sa fie cand o sa fie mare, iti raspundea "Astronaut","Aviator","Om de stiinta","O sa calatoresc in toata lumea", etc. Acum in schimb? "Soldat","Boxer","Un vrajitor foarte puternic","Politist", etc. Asta doar ca sa va faceti o idee, cat de tare influenteaza tv-ul viata unui copil. (TV-ul nu influenteaza atat doar in primii ani, ci si chiar in acest moment. Daca la TV apare "Un adolescent a murit in urma unei supradoze de cocaina", fac pariu ca veti spune"Nu inteleg la ce le trebuiesc substante". Tu, cel care iti bei cafeaua in fiecare dimineata, eventual urmata de o tigara, si te duci la lucru sa faci bani de mancare si bautura. Oricum, revenind la subiect, nici eu nu sunt de'acord cu drogurile grele, dar inca un exemplu: "Un adolescent este in stare grava in spital dupa ce a fumat x". Reactia ta va fi aceeasi, cu toate ca nu ai nici cea mai minima idee de ce contine hasisul sau iarba, dar ai auzit la tv ca sunt rele, si ai incredere ca e chiar asa, DE'NDATA CE CINEVA A AJUNS LA SPITAL PENTRU ASTA. Dar in schimb, sa zicem : "Un sofer a ucis 4 persoane pe trecerea de pietoni, dupa care a fugit de la locul crimei." Reactia? "Soferul ala ar trebui ucis!!!". DECI, NU E DE'AJUNS CA TI'AU MURIT 4 FRATI, DAR VREI CA SI AL 5'LEA SA MOARA?[inca o dovada ca ego-ul traieste] Nu trage concluzii inainte sa te gandesti de 2 ori la ce am scris mai sus. Ar mai fi multe de spus, dar voi inchide aceasta paranteza.)
Dupa ce este intoxicat cu acele desene animate de mic, ajungi la scoala. Ceva care putea fi atat de frumos, dar este un stadiu atat de devastator in viata unui tanar. De ce? Pentru ca nimeni nu se duce la scoala doar pentru a invata, ci pentru a se socializa. Si ce pot vorbi niste adolescenti de 12 ani, intr-o pauza de 10 minute?"Ai vazut ieri dragon ball z?!! CE TARE A FOST!! GOKU A INCEPUT SA TRAGA IN STANGA SI IN DREAPTA SI PFIUFUFA SFGASDJN!!!", "Daaa ce tareee!!!" . Deci practic, aprofundeaza incultura traita precedent, si mai mult, te distruge si mai tare!("Ai vazut desenul ala animat, x?" "Nu, cum e?" "e cel mai tare desen animat de batai!!! trebuie sa te uiti la el!") Dupa aceasta aprofundire a inculturei, ajungi in stadiul de adolescent. Ei bine, asta e o faza de care nu multi reusesc sa treaca. In acest stadiu al vietii esti, as putea spune, cel mai incercat. Mintea ta este constant solicitata, si pe langa asta mai ai si ego-ul care isi face de cap. Elementul dominant in aceasta faza este anturajul. Unii au norocul de a intra intr-un anturaj mai treaz, care te pot invata foarte multe chestii noi, cum ar fi adevarul despre cum ai trait pana atunci, dar multi au ghinionul de a se antura cu alti sclavi al ego-ului, si asa ocupatiile tale impreuna cu anturajul sunt: consumul excesiv de alcool, batai pentru motive stupide("Baaa s-a luat ala de mine!! Hai sa'i dam!!"), si eventual "distractie" in cluburi(distractie pentru ei = multa bautura, bataie, si "dominarea" clubului.). De aici, cei care au avut noroc de un astfel de anturaj, vor termina scoala(EVENTUAL) si se vor izbi de viata traita singur. Faza care, practic, ii va "invata" ca "lumea este rea". NORMAL CA ESTE REA, CAND TOTI SUNT CA EI. Se vor lupta sa-si gaseasca un servici, eventual se vor apuca de droguri foarte grele, si in acelasi timp foarte scumpe, fapt pentru care se vor apuca de furat, vor vinde la inceput chestii nesemnificative din casa, dupa care se vor certa constant cu parintii(normal ca nu vor avea bani pentru un apartament propriu), si vor incepe sa vanda tot ce au prin casa, parintii permitandu-le asta, pentru ca, vezi tu.. "e copilul meu". NU! In acel stadiu, nu mai este copilul tau, ci este EGO-UL COPILULUI TAU. Iar daca mai este cineva care il poate opri, tu esti ala! Tu trebuie sa-l iei cu forta si sa-l duci intr-un centru de reanimare, si sa-i corectezi viziunea despre viata. Am vazut foarte multi parinti care isi invata copiii ca lumea e rea, si ca ei trebuie sa fie pregatiti, dar in acest caz tot ce fac e sa ii expuna si mai mult la pericol, pentru ca scopul in viata nu e sa ai cel mai bine platit job(pentru care este foarte multa concurenta), si sa fii un "om de succes", ci doar sa faci ce'ti place si sa explorezi cat mai mult posibil din viata.
Ce nu inteleg e, de ce cineva ar duce lumea intr-un stadiu ca asta? Jurnalistii de ceva timp nu se mai gandesc la consecintele reale a unui articol asupra celor care il vor citi, ci doar la cati il vor citi si cata reputatie vor scoate din acel articol. Deci dati-va seama cata incredere puteti avea in media. Apoi, cu timpul, fara ca nimeni sa realizeze asta, toti s-au transformat in bestii ce vor doar sa fie ei cei mai buni, uitand ca moartea corpului este iminenta, si ca, chiar daca vor ajunge intr-un final "cei mai buni", vor muri. Dar problema este ca unii ajung foarte departe in aceasta categorie, se baga prea adanc in tot, si ajunsi intr-un anumit punct, se gandesc limpede la viata, si ce inseamna aceasta, si e prea tarziu. Deja si-au irosit-o pe toata. Adica, cum poate o fiinta umana sa fie atat de .. Robotica? Cum poti sa nu-ti pui intrebarea:"Noi pentru ce suntem aici?" . Chiar credeti ca raspunsul este "Sa ne descurcam in viata, sa facem un ban si dupa sa ne odihnim asteptand moartea."? V-ati gandit vreodata la COMPLEXITATEA acestei vieti? Cate peisaje, cate emotii, cate lucruri care asteapta sa fie explorate, cat de superiori suntem ca rasa.. V-ati gandit vreodata la complexitatea celulelor corpului uman? Cum colaboreaza intre ele atat de perfect, fara nici macar sa poata vorbi. Sau mai exact, fara nici macar sa poata GANDI. Iar noi, care ar trebui sa fim organismul suprem, suntem defapt atat de degradati, ne expunem atator pericole, ne facem rau unul altuia, NE UCIDEM INTRE NOI. Adica cum ar putea cineva sa ia o decizie atat de imensa, si anume, sa opreasca viata altcuiva? Cum poate opri un algoritm atat de complex si frumos, un organism atat de perfect si majestic. Cum poate opri o minte atat de complexa si puternica, care practic nu are nici o limita? Daca as spune acum ca iubesc toate persoanele de pe planeta, nu ar fi o minciuna. Ador sa ma uit la complexitatea unui singur corp, la formele, functiile, detaliile acestuia. Si pe langa asta, Dumnezeu ne-a pus pe toti impreuna! Si nu cred ca a facut-o ca noi sa concuram, ci ca noi sa convietuim impreuna, sa impartasim cunostintele intre noi, sa ne bucuram impreuna de acest cadou divin, viata. Si inca nu-mi vine sa cred ca multi oameni inca nu au realizat puterea ce o detin. Nu. Puterea muschilor este o iluzie, creata tot de ego. Vorbesc de puterea mintala, de cultura, de arta, de toate modurile in care ne putem exploata simturile. Daca ma gandesc bine, Dumnezeu nu numai ca ne-a dat simturile, dar ne-a dat si cate un bonus la simturi. Vazul. cu care putem admira atatea peisaje minunate, Auzul. cu care putem completa imaginea unui peisaj, cu sunetele pasarilor care ciripesc, sunetul unui rau ce coboara nervos de pe un munte. Pipaitul, cu care putem confirma ca tot ce vedem si auzim este real. Mirosul, cu care putem ajunge apogeul placerei, simtind mirosul brazilor mereu tineri, intoxicati initial cu mirosul incontestabil de zona de munte, aer curat. Gustul, cu care putem chiar exagera si gusta din apa de rau pe care o vedem, pipaim si mirosim. Iar apoi, cel de-al saselea element, mintea, cu care putem pune toate acestea impreuna.
Si tin sa va reamintesc ca, noi in momentul de fata ne folosim 5-10% din creier. Daca la 5-10% putem face atatea, voi realizati cate am putea face cu un 50%? Am o multime de teorii neconfirmate despre cate am putea face, dar cea mai importanta ar fi: cred ca Iisus, fiul lui Dumnezeu, isi folosea 100% din creier, si asa putea face toate acele miracole doar cu puterea mintii. De aici si vorba.. "Poti muta si muntii cu puterea mintii."
Ei bine, tot ce pot spune e: ganditi-va bine la ce ati citit, si nu lasati ego-ul sa va domine:) Pace, fratilor.
